In mod surprinzator, gardianul statului de drept, luptatorul pentru o democratie reala in Romania, Alina Mungiu, face declaratii explozive in acest linistit inceput de an.
In primul rand, isi aroga paternitatea introducerii legislatiei anti-coruptie in Romania, inclusiv a DNA, intr-un moment in care clasa politica, preocupata de aderarea la UE, nu putea sa se opuna.
Nimic mai fals! Proiectul legii nr. 78/2000 privind prevenirea si combaterea infractiunilor de coruptie a fost intocmit de Gheorghe Mocuta, care era atunci secretar de stat la Ministerul Justitiei si a fost sustinut in Parlament de Valeriu Stoica. Asa ca Macovei si ONG-istii sai nu au avut niciun merit.
Cat priveste legea DNA-ului, O.U.G. nr. 43/2002 a fost adoptata de Guvernul Nastase cu sprijinul tehnic al unei delegatii de procurori spanioli, condusa de regretatul David Martinez. Numai ca proiectul spaniol prevedea o structura de 8 procurori, in timp de schema PNA-ului, dupa numirea lui Ion Amarie ca procuror general, a ajuns la 175 de procurori si a fost aprobata de acelasi Adrian Nastase.
In al doilea rand, Alina Mungiu, extrem de preocupata de viitorul PSD a declarat ca succesul acestuia este garantat daca nu va avea proasta inspiratie de a-l suspenda pe Klaus Iohannis. Bine ca n-a spus ca PSD-ul trebuie sa il sustina la al doilea mandat.
Dar cea mai importanta afirmatie a fost ca DNA are ca obiectiv al activitatii sale schimbarea clasei politice prin arestarile si trimiterile in judecata pe care le face. Iar aparatoarea democratiei este de acord cu aceste procedee, de schimbare a clasei politice cu ajutorul institutiilor de forta. Oare ce diferenta este intre o astfel de democratie care scapa de adversarii politici folosind justitia si un stat totalitar? Sa intelegem ca si ONG-urile din Piata Victoriei doresc acelasi lucru?
Dan Hazaparu,
Presedinte FRDD