Scandalul protocoalelor a izbucnit în 2015 când generalul Dumbravă a vorbit pentru prima dată de interesul pe care îl prezintă „câmpul tactic” al justiției. Asociațiile profesionale ale magistraților au reacționat prompt, cerând explicații și așteptând retragerea afirmațiilor generalului, probabil cu explicația că a fost o exprimare nefericită. Spre surprinderea opiniei publice, care urmărea acest scandal și care se aștepta ca în <<Intelligence>>-ul românesc să fie cineva mai inteligent decât generalul Dumbravă, SRI nu a dat niciun milimetru înapoi, lăsând să se înțeleagă că cele afirmate în Comunicat sunt 100% adevărate.
Toate serviciile de informații din lume au interese în justiție, numai că nu îndrăznesc să se apropie de organele judiciare decât cu foarte mari precauțiuni și nu recunosc niciodată oficial acest lucru. Când apare un astfel de scandal, totdeauna este găsit un vinovat, care este sacrificat. La noi, probabil, interesele erau prea mari iar grupul Coldea considera bătălia cu justiția definitiv câștigată.
Discuțiile au continuat în 2016, când ministrul justiției era Raluca Prună, dar nu ne puteam aștepta din partea acesteia să ia măsuri împotriva serviciilor de informații câtă vreme tatăl său este general de informații. Nici Comisia care redactează Raportul privind Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) în justiție nu a vrut să vadă problema protocoalelor și nici conducerea PSD nu a avut curajul să o abordeze înaintea campanie electorale din decembrie 2016. După instalarea sa, Eduard Hellvig a avut numeroase discuții în staff-ul său despre aceste protocoale dar, de fiecare dată, a fost asigurat că totul este în regulă. Aceleași discuții le-a avut și președintele Iohannis cu colaboratorii săi, care i-au dat aceleași asigurări.
Scandalul a revenit atunci când justiția a admis acțiunea unui cetățean care a sesizat că, în judecarea cauzei sale, a fost victima acestor protocoale. După ce a fost admisă și cauza Cosma, s-a hotărât anularea și desecretizarea tuturor protocoalelor încheiate de organele judiciare cu serviciile de informații. Dar, în binecunoscutul stil românesc, s-a mers cu jumătăți de măsură. Cazul Augustin Lazăr este elocvent în încercarea de a atenua șocul dării publicității a acestor documente, acesta le-a transmis ministrului justiției, nu direct ci prin CSM, în ciuda faptului că de biroul ministrului îl despart 150m, iar relația sa cu acesta, legal, nu este intemediată de CSM.
PSD a fost, din nou, excesiv de prudent. Nu s-a adresat Comisiei Europene, nu a sesizat Comisia de la Veneția. Din fericire, pentru PSD, Tudorel Toader a cerut evaluarea lui Augustin Lazăr, care, cu siguranță, va fi urmată de revocarea sa. Această revocare va fi un pas important pentru consolidarea puterii lui Liviu Dragnea.
Dar nu este suficient! Mai trebuie ceva! Și anume ca ministrul justiției să ceară cercetarea disciplinară a președintei ÎCCJ, Cristina Tarcea, pentru declarații politice. Acesta ar fi un pas decisiv pentru câștigarea bătăliei cu justiția de către PSD.
Sunteți gata să vă plătiți datoria către PSD, domnule Toader?
Dan Hazaparu